Daca ar fi sa se ia cineva dupa vechile mituri conform carora bebelusii nu pot distinge culorile, atunci se poate amana decorarea camerei intr-o anumita nuanta.
Totusi, conform cercetarilor pe 250 de bebelusi din cadrul Laboratorului Surrey Baby din Marea Britanie, s-a ajuns la concluzia ca, inca de la 4 luni de zile, bebelusii au inclinatie spre o anumita culoare. Experimentul a constat in a arata bebelusilor cate o culoare pe ecranul unui computer si a testa reactiile vis-a-vis de schimbarea succesiva a acestora. Ochii bebelusilor se miscau in acord cu schimbul de imagini si ramaneau atintiti mai mult timp asupra culorii pe care o preferau.
Bebelusii sunt expusi in mediul lor de dezvoltare la cat mai multe culori. Si e un lucru bun, tocmai pentru a largi aria de perceptie si a le stimula imaginatia. De regula, bebelusii sunt atrasi de culorile vii, primare, saturate, dar ajung chiar si pana la a distinge nuante de culori si de a realiza ca unele tonuri fac parte din aceeasi categorie a spectrului.
S-a plecat si de la stereotipul ca “fetitele prefera roz, baietii bleu”, pentru a vedea daca aceste inclinatii sunt native sau se dobandesc prin educatie. Intr-adevar, o mare influenta o au si parintii, dar se pare ca preferinta pentru o anumita culoare este innascuta. De asemeni, un alt factor important este cel al culturii in care creste si se dezvolta bebelusul. Chiar si asa, conform cercetarii, copii arata predispozitii similare vis-a-vis de culori, pe ultimele locuri clasandu-se, ca atare, atat la copii chinezi cat si la cei englezi (doua culturi total diferite), culorile maro si gri. Probabil ele sunt asemanate cu murdaria si boala (chipul palid, livid).
Asadar, bebelusii ar trebui expusi la cat mai multe culori pentru a le observa preferintele si alegerile lor. Trebuie stiut ca, in timp, culorile favorite se schimba in functie de stari, conjuncturi si ca este bine sa se anticipeze preferintele pentru a corela tipul de culoare cu obiectele din camera, haine, jucarii.