Rodos, a patra insulă a Greciei, cu 78 de kilometri lungime și cu 125.000 de locuitori, la 18 kilometri de coasta Turciei, e insula Colosului, statuia de bronz de 33 de metri a lui Helios, ridicată în 292 î.Hr. la intrarea în port și prăbușită la cutremurul din 226 î.Hr., una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, și insula cavalerilor ioaniți, Ordinul Sfântului Ioan, care au stăpânit-o 213 ani, din 1309 până la asediul lui Soliman, din 1522, și au lăsat cel mai bine păstrat oraș medieval din Europa.
Cu 300 de zile de soare pe an, cu zboruri de 2 ore și jumătate din România și cu plaje pe 220 de kilometri de coastă, e, pentru 5 zile, insula care împacă istoria cu marea.
Orașul medieval cu zidurile de 4 kilometri
Orașul vechi, în patrimoniul UNESCO din 1988, cu 6.000 de locuitori în interiorul zidurilor de 4 kilometri, cu 7 porți și cu șanțul de apărare lat de 20 de metri, transformat în grădină, e un oraș viu, nu un muzeu: strada Cavalerilor, Ippoton, de 200 de metri, pavată, în pantă, cu cele 7 „hanuri” ale limbilor Ordinului, Franța, Italia, Anglia, Provence, Aragon, Auvergne, Germania, cu blazoanele pe fațade, cea mai bine păstrată stradă gotică din lume.
Palatul Marelui Maestru și Spitalul Cavalerilor
Palatul Marelui Maestru, de la capătul ei, cu 158 de camere, refăcut de italieni în 1940 ca reședință de vară pentru Mussolini, cu mozaicurile aduse de pe insula Kos și cu muzeul istoriei insulei; Spitalul Cavalerilor, din 1489, cu Muzeul Arheologic și cu Afrodita din Rodos, din secolul I î.Hr.; moscheea lui Soliman, din 1522, cu minaretul roz; și cartierul turcesc, cu băile din 1558. O plimbare prin șanț, la umbra zidurilor de 12 metri, dă măsura asediului din 1522, cu 100.000 de otomani la 7.000 de apărători.
Mandraki și portul cu cele 3 mori
Portul Mandraki, cel antic, cu cei 2 piloni cu cerbul și cu ciuta, Elafos și Elafina, simbolurile insulei, pe locurile unde ar fi stat picioarele Colosului, cu cele 3 mori de vânt medievale de pe dig și cu fortul Sfântul Nicolae, din 1464, e intrarea în oraș.
Pe faleză, clădirile italiene din anii 1920-1930, Piața, Teatrul, Primăria, Catedrala, în stil venețian și Art Deco, și, dincolo de ele, orașul nou, cu Acropola antică de pe Monte Smith, cu templul lui Apollo, cu stadionul din secolul al II-lea î.Hr., refăcut, și cu apusul.
Lindos cu acropola la 116 metri
Lindos, la 50 de kilometri de oraș, o oră cu autobuzul, e al doilea loc al insulei: satul alb, cu case de căpitani din secolul al XVII-lea, cu curțile pavate cu mozaic de pietre, hochlakia, fără mașini, și cu străduțele pline, între 11 și 17, de turiștii de pe vapoare, sub acropola de pe stânca de 116 metri, cu templul Atenei Lindia, din secolul al IV-lea î.Hr., cu propileele și cu scara monumentală, înconjurat de castelul cavalerilor, din 1317, și cu relieful trirermei săpat în stâncă, din 180 î.Hr. Urcarea, 15 minute pe scări, se face la 8 dimineața ori la 17. Dedesubt, golful Lindos, cu plaja de nisip și cu apa turcoaz, și, de cealaltă parte a stâncii, golful Sfântului Pavel, cu 2 plaje mici, cu capela albă și cu deschiderea îngustă spre mare, locul în care, după tradiție, a debarcat apostolul, în anul 57, și cel mai fotografiat golf al insulei.
Valea Fluturilor și Kallithea
Valea Fluturilor, Petaloudes, la 25 de kilometri de oraș, o vale umbroasă de un kilometru, cu pârâu, cu poduri de lemn și cu arbori de rășină, pe care, din iunie până în septembrie, stau, cu aripile închise, milioane de fluturi roșii-negri, Panaxia, atrași de mirosul rășinii, și care se ridică, într-un nor, la zgomot, motiv pentru care vizitatorii merg în liniște și nu bat din palme.
Băile Kallithea, la 9 kilometri, construite de italieni în 1929, în stil maur, cu rotonda și cu plaja în golful stâncos, se vizitează dimineața. Cele 7 Izvoare, Epta Piges, la 30 de kilometri, cu tunelul de 186 de metri prin care se merge, în apă până la glezne, pe întuneric, până la lac, și cu păunii, sunt o oprire de 2 ore, iar Filerimos, dealul cu mănăstirea și cu crucea de 17 metri, dă vederea peste Ialyssos.
Plajele de est și de vest
Insula are 2 coaste: cea de est, cu golfurile și cu nisipul, Faliraki, cu 4 kilometri de plajă și cu stațiunea zgomotoasă, Anthony Quinn, golful mic și stâncos, cumpărat de actor după „Tunurile din Navarone”, în 1961, Tsambika, cu nisipul auriu de un kilometru și cu mănăstirea de pe stâncă, la care femeile fără copii urcau desculțe, Agathi, Lindos, Pefkos și Gennadi, și cea de vest, cu vânt, cu pietriș și cu valuri, pentru surf, Ixia, Ialyssos și Kremasti.
Prasonisi, în capătul de sud, la 90 de kilometri, e insula-peninsulă în care se întâlnesc 2 mări: Egeea, cu valuri și cu kitesurferi, pe o parte, Mediterana, liniștită, pe cealaltă, cu limba de nisip între ele, deschisă vara, când se merge pe jos, și acoperită iarna.
Monolithos, cu castelul de pe stânca de 236 de metri, și Embonas, satul vinului de sub muntele Attavyros, sunt interiorul.
Mașina închiriată și cele 5 zile
Rodos se vede cu mașina închiriată, pentru că autobuzele acoperă bine doar coasta de est, iar Prasonisi și vestul cer 2-3 ore pe drum. Ziua 1, orașul vechi, cu zidurile și cu Mandraki; ziua 2, Lindos, dimineața devreme, cu Sfântul Pavel și cu Tsambika; ziua 3, Valea Fluturilor, Kallithea, Anthony Quinn și cele 7 Izvoare; ziua 4, sudul, cu Prasonisi, cu Gennadi și cu întoarcerea prin Monolithos și Embonas; ziua 5, plaja ori insula Symi, la o oră cu vaporul rapid, cu portul neoclasic în amfiteatru, cel mai frumos din Dodecanez.
Bucătăria insulei și sezonul
Bucătăria: pitaroudia, chiftelele de năut, melekouni, batonul de susan cu miere, de la nunți, capra la cuptor din Embonas, peștele din Mandraki și souma, rachiul de struguri. Sezonul ține din mai până la sfârșitul lui octombrie, cu apa de 24 de grade în septembrie, cea mai bună lună, cu 28 de grade ziua și fără aglomerația din iulie-august, când insula are 40 de grade și vapoarele aduc 10.000 de oameni pe zi.