Agorafobia este o tulburare de anxietate caracterizată printr-o frică intensă și irațională de locuri sau situații în care scăparea ar putea fi dificilă sau în care ajutorul nu ar fi disponibil în cazul unui atac de panică.

Aceasta poate duce la evitarea unor spații publice, precum centre comerciale, mijloace de transport în comun sau chiar locuri deschise. În cazurile severe, persoanele afectate pot ajunge să evite complet părăsirea locuinței.

Deși cauzele exacte ale agorafobiei nu sunt pe deplin înțelese, există mai mulți factori care pot contribui la apariția acesteia:

1. Factori genetici – există dovezi că agorafobia poate fi moștenită. Persoanele cu un istoric familial de tulburări de anxietate sunt mai predispuse la această afecțiune.

2. Experiențe traumatizante – evenimente stresante sau traumatizante, cum ar fi atacuri de panică severe, accidente sau agresiuni, pot declanșa agorafobia.

3. Dezechilibre chimice în creier – probleme legate de neurotransmițători precum serotonina și dopamina pot contribui la dezvoltarea tulburării.

4. Trăsături de personalitate – persoanele cu un temperament anxios sau cu o tendință spre evitarea riscurilor pot avea un risc mai mare de a dezvolta agorafobie.

Agorafobia se manifestă printr-o combinație de simptome fizice, emoționale și comportamentale:

• Teama intensă de locuri aglomerate sau necunoscute – persoanele afectate evită mall-urile, piețele, mijloacele de transport în comun sau orice loc unde ar putea simți că nu au control asupra situației.

• Atacuri de panică – acestea pot apărea în locurile sau situațiile percepute ca periculoase și includ simptome precum palpitații, transpirații, senzație de sufocare și amețeli.

• Dificultatea de a părăsi locuința – in cazurile severe, persoanele cu agorafobie preferă să rămână în casă și au nevoie de un însoțitor pentru a ieși afară.

• Teama de pierderea controlului – unii pacienți se tem că vor leșina sau vor avea o criză într-un spațiu public, ceea ce accentuează evitarea acestor situații.

Diagnosticul agorafobiei este stabilit de un medic psihiatru sau de un psiholog, pe baza simptomelor pacientului și a istoricului acestuia. Specialiștii pot folosi interviuri clinice și chestionare pentru a evalua severitatea anxietății și impactul asupra vieții de zi cu zi. Tratamentul pentru agorafobie include mai multe abordări:

1. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) – este cea mai eficientă formă de tratament, ajutând pacienții să își schimbe gândurile negative și să învețe strategii pentru a-și gestiona frica.

2. Medicația – anumite medicamente, precum antidepresivele (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) sau anxioliticele, pot ajuta la reducerea simptomelor.

3. Tehnici de relaxare și mindfulness – exercițiile de respirație, meditația și yoga pot ajuta la controlul anxietății.

4. Expunerea treptată – cu ajutorul unui terapeut, pacientul învață să se confrunte treptat cu situațiile temute pentru a-și reduce sensibilitatea la frică.

Agorafobia este o tulburare gravă, dar tratabilă, care poate afecta semnificativ calitatea vieții. Cu un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat, multe persoane reușesc să își recapete independența și să ducă o viață normală.