Relatia pe care o avem cu copiii nostri afecteaza sistemul lor nervos. Aceasta include modificari ale starii lor de constienta, precum si modul in care interactiunile noastre formeaza dezvoltarea creierului lor in timp. Un rol imperativ in toata aceasta situatie il are atasamentul.

Atasamentul este un cuvant folosit de psihologi pentru a descrie relatia dintre copil si parintii sau apartinatorii lui.

Cand privim modelele comportamentale ce caracterizeaza aceasta relatie, se va patru tipuri de atasament: sigur, evitant, anxios si dezorganizat.

Atasamentul evitant si ambivalent sunt forme ale atasamentului nesigur, ceea ce inseamna ca acesti copii sunt nesiguri in atasamentul pe care-l au fata de figura de atasament, insa s-au obisnuit sa relationeze pozitiv cu aceasta tocmai datorita interactiunii constante.

Un copil care are o figura de atasament sigura si stabila va explora liber spatiul pe care-l are la dispozitie in timp ce mama este prezenta. Este posibil chiar sa aiba o minima interactiune cu strainii, insa este vizibil deranjat atunci cand mama sau figura de atasament se indeparteaza din cadru. Fericirea si siguranta apar odata ce persoana de baza apare din nou. Atasamentul copilului este influentat in mare masura de sensibilitatea parintilor fata de nevoile acestuia. Parintii care raspund in mod constant nevoilor copilului, vor avea copii siguri pe ei insisi, cu incredere in oameni, deschisi spre comunicare.

Un copil cu atasament anxios va explora mediul destul de putin si va fi foarte reticent in interactiunile cu ceilalti chiar si atunci cand parintele este prezent. Cand mama pleaca, copilul este adesea extrem de panicat si devine fericit cand mama se intoarce. Anxietatea este raspunsul unei ingrijiri nepotrivite, cu excese de furie, amenintari si conditionari nejustificate.

Copilul evitant il va ignora chiar si pe pe parinte, aratand putine emotii chiar si atunci cand mama pleaca sau se intoarce. Explorarea va fi limitata sau chiar inexistenta, indiferent de cat de atractiv este spatiul inconjurator.

Tendintele si recomandarile actuale ale psihologilor din centrele de parenting sunt acelea de a le inspira copiilor incredere si suport neconditionat, un teren perfect pentru crearea unui atasament sigur. Majoritatea parintilor constienti de rolul lor in viata copiilor, vor dori sa-i influenteze pozitiv, de aici si setea continua de acumulare a informatiilor si formare in domeniu!