Prieteniile după 30 de ani, mai greu de legat și mai ușor de pierdut. Cum le faci și cum le păstrezi

Prieteniile după 30 de ani, mai rare decât în facultate

În școală și în facultate, prieteniile apar aproape de la sine: aceleași cursuri, aceleași cămine, mult timp liber petrecut împreună. După 30 de ani, cu serviciul, copiii, mutările și responsabilitățile, cercul de prieteni se restrânge la mulți oameni, iar întâlnirile cu prietenii vechi se răresc la câteva pe an. Cercetătorii care studiază relațiile sociale au arătat că izolarea socială și singurătatea cronică au efecte asupra sănătății comparabile cu alți factori de risc bine cunoscuți, crescând riscul de boli cardiovasculare, depresie și declin cognitiv. În 2023, autoritatea sanitară a Statelor Unite a publicat un raport dedicat singurătății, descrisă drept o problemă de sănătate publică, iar Organizația Mondială a Sănătății a înființat o comisie specială pentru conectarea socială. Prieteniile adulte cer, spre deosebire de cele din tinerețe, intenție.

Cât timp ia o prietenie

Un studiu al cercetătorului american Jeffrey Hall, publicat în 2018, a estimat că trecerea de la cunoștință la prieten obișnuit cere aproximativ 50 de ore petrecute împreună, iar la prieten apropiat, peste 200 de ore.

Cifra explică de ce prieteniile adulte sunt greu de legat: 200 de ore înseamnă, la o întâlnire de 3 ore pe lună, peste 5 ani.

Explică, totodată, de ce contextele cu întâlniri repetate, colegii de birou, părinții de la grădinița copiilor, vecinii, membrii unui club, sunt locurile în care se nasc cele mai multe prietenii noi.

Repetiția contează mai mult decât intensitatea unei singure întâlniri.

Unde găsești oameni noi

Activitățile regulate, cu aceiași oameni, săptămânal: echipele de sport amator, grupurile de alergare din parcuri, cursurile de dans, cluburile de carte, corurile, atelierele de ceramică, grupurile de drumeții, cluburile de șah sau de jocuri de societate.

Voluntariatul, la asociații, la adăposturi pentru animale, la evenimente culturale, adună oameni cu valori comune.

Părinții altor copii, cunoscuți la loc de joacă, la grădiniță, la activitățile copiilor, sunt o sursă importantă de prietenii pentru părinții tineri.

Colegii de muncă, dincolo de ședințe: o cafea, un prânz, o activitate după program.

Comunitățile de expați și de „nou-veniți” din marile orașe, pentru cei care s-au mutat recent din alt oraș sau din altă țară.

Vecinii: o prăjitură dusă la mutare, un salut constant pe scară, o invitație la o cafea.

Primul pas, cel mai greu

Majoritatea oamenilor așteaptă ca celălalt să facă primul pas, iar asta blochează multe prietenii posibile.

Studiile de psihologie socială au arătat că oamenii subestimează constant cât de mult sunt plăcuți de ceilalți după o primă conversație, fenomen numit în literatură „decalajul de simpatie”.

Tot cercetările arată că oamenii subestimează cât de mult se bucură alții să fie contactați de o cunoștință veche. Mesajul care pare inoportun e, de cele mai multe ori, primit cu bucurie.

O propunere concretă funcționează mai bine decât formula vagă „ar trebui să ne vedem cândva”: „Mergem sâmbătă la plimbare în parc, la 10? Vin și copiii.”

Refuzul unei invitații nu înseamnă, de regulă, respingere. Oamenii adulți au programe încărcate. A doua invitație, după câteva săptămâni, e firească.

Păstrarea prieteniilor vechi

Prieteniile nu se destramă din conflicte, cel mai des, ci din lipsa de contact. Rutinele fixe ajută: o cină lunară cu aceiași prieteni, un apel de duminică, o excursie anuală a grupului din facultate. Mesajele scurte, fără obligația unei conversații lungi, o fotografie, un articol, o amintire, mențin legătura în perioadele aglomerate. Evenimentele importante, zilele de naștere, nașterile, doliile, promovările, sunt momentele în care prezența contează. Prietenii care s-au mutat în alte orașe sau țări, frecvent în cazul românilor, cu milioane de persoane plecate în străinătate, rămân aproape prin apeluri video regulate și vizite programate.

Prieteniile care se schimbă sau se termină

Nu toate prieteniile durează toată viața. Unele se potrivesc unei perioade: facultatea, primul job, anii cu copii mici.

Distanțarea firească, fără conflict, e normală.

Prieteniile care consumă energie, cu critici constante, cu interes doar în momentele de nevoie, cu competiție, pot fi reduse treptat, fără ruptură dramatică.

O prietenie reluată după ani de pauză are, adesea, aceeași căldură, ca și cum timpul nu ar fi trecut.

Prieteniile și ecranele

Rețelele sociale păstrează legătura cu zeci de cunoscuți, dar nu înlocuiesc timpul petrecut împreună.

Studiile care au comparat interacțiunile online cu cele față în față au arătat că întâlnirile directe, mai ales cele care implică o activitate comună, o masă, o plimbare, un sport, sunt cele care cresc sentimentul de apropiere și reduc singurătatea.

Apelurile video și vocale păstrează mai bine căldura unei prietenii la distanță decât mesajele scrise, pentru că transmit tonul și emoția.

Un obicei simplu, folosit de mulți adulți ocupați, este apelul făcut în drum spre casă sau la plimbarea de seară: 20 de minute, de 2-3 ori pe săptămână, cu câte un prieten diferit.

Grupurile de mesagerie ale prietenilor din liceu sau din facultate devin utile când sunt folosite pentru a stabili întâlniri reale, nu doar pentru meme-uri.

Calitatea, nu numărul

Antropologul britanic Robin Dunbar a propus, pe baza studiilor sale, că oamenii pot întreține relații apropiate cu un număr limitat de persoane, de ordinul a 5 prieteni foarte apropiați și aproximativ 15 prieteni buni.

Câțiva prieteni de încredere, pe care îi poți suna la ora 3 noaptea, valorează mai mult decât sute de contacte pe rețelele sociale.